Acest aşezământ este atestat documentar încă din anul 1912 şi este legat de numele unui mare boier pe nume Codreanu, de unde primeşte şi numele satului – Codreni.
Acest aşezământ este atestat documentar încă din anul 1912 şi este legat de numele unui mare boier pe nume Codreanu, de unde primeşte şi numele satului – Codreni.
În perioada 1913-1916 proprietar al moşiei Codrenilor era Lascăr Catargiu. De la acesta moşia a fost cumpărată de un evreu – Luzăr – care, la rândul său a arendat-o altui evreu – Calmanovici.
De la Lascăr au rămas urme care vorbesc de trecut. Acesta a realizat şoseaua – dealul Codrenilor – Drăcuşeni, a pornit lucrările la calea ferată dinspre Dângeni la Săveni-Lipcani, a lucrat cele trei fântâni care şi astăzi potolesc setea trecătorilor…
În următorii ani, o parte din moşia Codrenilor a fost cumpărată de boierul Nicu Rust ( Roseti ) şi dată administratorului ei, Nicu Scutelnicu, ca plată ( simbrie ). Cealaltă parte a moşiei a fost cumpărată de fraţii Mihai şi Toadre Baz, din comuna Bivol, azi Viişoara.
Satul este traversat de un drum judeţean aproape impracticabil.
Biserica este aşezată în partea de răsărit a satului şi strânge în jurul ei un număr de 165 de case în care locuiesc majoritatea bătrâni.
Biserica cu hramul ,,Sf. Dumitru” din satul Codreni a fost construită la mijlocul secolului XX, pe la anul 1940, la iniţiativa pr. Hadârcă şi cu ajutorul credincioşilor din satul Codreni: Sandu Mihai, Herghiligiu Ilie ( epitrop ), Bordeianu Adam ( delegatul satului – ,,un fel de primar” ), Puhocel Mihai ( un sătean mai înstărit ), Codreanu Ilie, Popăscu Gheorghe ( consilier ), Saucă Gheorghe ( care a donat terenul pentru ridicarea bisericii ).
De asemenea, au contribuit la înzestrarea cu clopote a noului locaş, moş Vasile Bordeianu – care şi-a vândut boii şi a cumpărat clopotul cel mare al bisericii, pr. Hadârcă şi pr. monah Daniel Maticiuc ( fiul satului Codreni, care a vieţuit la Mănăstirea Gorovei şi Mănăstirea Bucium) au donat clopotele mici.
După cum reiese din documente, în 26 martie 1942, Primăria Mileanca aloca 10.000 lei din bugetul său pentru terminarea lucrărilor la biserica din Codreni. La 5 iulie 1943 se intervenea pe lângă Căminul Cultural din Mileanca pentru a-şi da concursul la serbarea ce urma să se dea la 18 iulie, în folosul bisericii din Codreni. Directorul Cultelor, din Guvernământul Bucovinei, trimite către Parohia Mileanca, la 14 octombrie 1943, instrucţiuni cu privire la gestionarea sumei de 100.000 lei, daţi pentru construirea bisericii din parohia nebugetară Codreni. Spre sfârşitul anului, la 29 decembrie, se arată că biserica din Codreni mai avea nevoie de 200.000 lei pentru tencuit şi vopsit.
Materialele folosite la construcţia bisericii au fost bârnele îmbrăcate în lut, care de-a lungul anilor a suferit mai multe modificări.
Lăcaşul a fost sfinţit de un sobor de preoţi format din: Pr. Protopop Gheorghe Ştefănescu, Pr. Haldan Dumitru, Pr. Hadârcă, ş.a.
La 26 noiembrie 1942, este numit paroh la biserica din Codreni preotul Gheorghe Fântânică.
